All Posts By

Alexandra Olteanu

Seminar deschis: Plan de Dezvoltare Personala (PDP) – Design & Implementare

By | Blog | No Comments

Un atelier practic in care vom exersa construirea, comunicarea si punerea in aplicare a unui plan de dezvoltare personala (PDP), complet si util.

Vom detine cheia design-ului si a implementarii eficiente, prin motivare si angajament personal. Vom analiza rezultatele cu responsabilitate deplina pentru viitorul oamenilor nostri.

Principalele teme abordate in acest atelier:

Crearea contextului potrivit

  • Evaluarea nevoilor de dezvoltare a oamenilor din echipa
  • Stimularea motivatiei si perseverentei pentru performanta
  • Leadership si responsabilitate personala

Design si comunicare

  • Pregatirea si design-ul unui PDP eficient
  • Construirea unui PDP adaptat nevoilor fiecarei persoane, cat si nevoilor organizationale
  • Comunicarea si determinarea angajamentului personal

 Implementare si rezultate

  • Fazele de implementare ale unui PDP
  • Feedback si ajustare
  • Coaching si suport
  • Analiza si comunicarea rezultatelor
  • Decizii de mobilitate si plan de succesiune

 Seminar deschis, dedicat managerilor si specialistilor de resurse umane, in data de 9 Iunie 2017.

Participarea se face pe baza achizitiei unui pachet de acces, pana la data de 20 mai, pretul este de 300 ron/persoana, urmand ca dupa aceasta data, pretul pachetului sa fie de 450 ron/persoana.

Pentru detalii si inscrieri va rugam sa ne contactati la: alexandra.olteanu@all-to-know.ro

Coaching in the pocket: Episodul 5 – Noi vrem controlul!

By | Blog | No Comments

Paste cu lumina!

Suntem innebuniti dupa control, ne place la fel de mult sa-i controlam pe altii, cat si pe noi insine.

Am devenit atat de “control freak” incat tremuram de frica permanent ca nu cumva sa scapam pentru o clipa haturile vietii noastre si caii liberi ai viselor sa alerge in locuri pentru care nu am primit inca toate certificatele de conformitate.

Accesul hazardului pentru majoritatea dintre noi este strict interzis. Suntem permanent in cautarea momentului prielnic,  facem planuri perfecte si organizam din timp calendarul unui maine incert.

Avem senzatia ca vietile noastre se inscriu in scenariul la care trudim noi la joburile noastre de zi cu zi, ca grija, efortul si controlul nostru atent vor da garantia zilei frumoase de maine.

Ne uitam fragilitatea, uitam ca avem doar delegatie temporara pentru administrarea propriilor vieti si ca, pana la urma, vom culege doar ce este in sufletele noastre.

O singura clipa face diferenta intre totul sau nimic, controlul nostru excesiv rareori ajuta, si intotdeauna suntem surprinsi exact cand eram cel mai putin atenti.

Personal nu pot sa cred in teroria hazardului, nu am puterea sa inteleg ca un nimic venit de nicaieri si fara tinta poate schimba viata radical si fara sens.

Cred insa neclintit in Dumnezeu a carui voie o respect si in mainile Caruia, chiar daca innebunesc de teama ca nu pot controla propria-mi viata, ma incredintez linistit.

“Nu duceti grija spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca?

[…] Stie doar Tatal vostru Cel Ceresc ca aveti nevoie de ele

Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua

Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.”

Matei, capitolul 6

Paste cu lumina in suflet!

Coaching in the pocket: Episodul 5: LAUDA

By | Blog | No Comments

Lauda cea mai buna consta in recunoasterea efortului si comunica respect si intelegere.

Multi cred ca lauda ne consolideaza increderea in sine. In realitate, aceasta poate duce la tensiune si comportamente neadecvate.

Uneori, cand nu integram cu adevarat lauda adusa, tindem, inconstient,  sa dovedim cine suntem cu adevarat. Parintii relateaza adesea ca, imediat dupa ce si-au laudat copiii, acestia au un comportament ciudat ca si cum ar vrea sa demonstreze contrarul. Si nu e deloc neobisnuit ca un copil laudat pentru desteptaciunea si talentul sau sa evite intr-o masura destul de mare sarcinile scolare mai dificile, pentru a nu-si pune in pericol statutul castigat.

Este jenant pentru cineva sa i se spuna ca e o persoana talentata, generoasa, harnica si modesta. Adesea se simte imediat obligata, public, cat si pentru sine, sa nege o mare parte a laudei. Nu poate sustine, in mod onest, toate aceste lucruri.

Se poate intampla ca lauda sa genereze ganduri ascunse despre laudatori: daca spun aceste lucruri, e posibil ca ei sa fie necinstiti / interesati/ usor stupizi … sau chiar sa para superiori daca isi iau dreptul de a ne bate incurajator pe umar.

Lauda are doua parti: ce le spunem noi oamenilor si ceea ce isi spun ei in sinea lor.

De obicei ne laudam copiii cand vrem sa aiba o parere buna despre ei insisi. Cum se face insa ca spunandu-i fetitei noastre: “Cat de frumoasa esti!”, ea neaga acest lucru sau cand ii spunem baietelului nostru: ”Esti foarte destept!”, el pare stanjenit si se retrage.

Majoritatea oamenilor nu reactioneaza la cuvinte de lauda referitoare la personalitatea lor,  la atribute fizice sau mentale. Oamenilor, in general, nu le place sa fie evaluati.

Lauda cea mai buna consta in recunoasterea efortului si comunica respect si intelegere. Ea trebuie sa se refere doar la eforturi si realizari, niciodata la caracter si personalitate.

Lauda gresita ii conduce pe copii pe drumul dependentei si al fragilitatii, in timp ce lauda corecta ii poate face puternici.

In acelasi fel, adultii, daca au parte de un feedback potrivit, pot sa-si doreasca sa preia sarcini mai grele si sa fie cu adevarat responsabili pentru ele.  Si care ar fi feedback-ul pozitiv la munca?

Astazi majoritatea managerilor dau recompense pentru idei geniale, lauda pentru performante speciale si se grabesc sa ii evalueze pe cei ce ies in fata ca talente. Specialistii recomanda insa sa laudam mai des pentru ca “au dovedit spirit de initiativa, ca au dus la bun sfarsit o sarcina grea, ca s-au straduit si au invatat un lucru nou, ca nu s-au lasat demoralizati de un esec sau ca s-au dovedit deschisi si au luat masuri in privinta criticilor. Sau, de ce nu, sa-i laudam pentru ca nu au pretentia sa fie laudati in fiecare zi!” – Carol Dweck, “Mentalitatea Invingatorului”

Nu stiu cat de des ati auzit astfel de laude in companiile voastre, eu recunosc ca foarte rar.

Ce bine ar fi sa intelegem ca doar sustinand maturizarea si dezvoltarea mentala a oamenilor nostri vom asigura leaderii despre care ne place sa vorbim.

Atelierele All To Know pe care le recomandam pe aceasta tema:

  • Cum sa crestem oameni
  • Coaching pentru performanta
  • Mentalitate si perseverenta
  • Cum sa avem intalniri de evaluare eficiente
  • Cum sa dam feedback corect

Coaching in the pocket: Episodul 4 – A cui e vina?

By | Blog | No Comments

Una dintre cele mai importante provocari este aceea de a gasi un echilibru rezonabil intre “cultura acuzarii” si cea de tipul “merge oricum”. Gasirea de vinovati prea asidua duce la inchiderea oamenilor, iar cea prea relaxata duce la neglijenta.

Un manager care dedica timp deslusirii informatiilor si cauta perspective diferite are un avantaj important. Nu numai ca intelege ce s-a intamplat in fiecare dintre cazuri, ci si transmite un mesaj de incredere catre echipa sa: daca faci o greseala neintentionata, nu vei fi pedepsit.

Intrebarea nu este: “Cine este de vina?”, nici “Unde este linia de demarcatie dintre invinuirea justificata si o greseala neintentionata?” Intrebarea reala este: “Oamenii din organizatie au incredere cu adevarat in cei desemnati sa traga linia de demarcatie? “

Oamenii vor fi deschisi si dedicati doar atunci cand au incredere in cei care ii judeca.

Invinuirea fara o analiza minutioasa este unul dintre lucrurile cele mai periculoase pentru o organizatie. Se bazeaza pe credinta eronata ca fermitatea si deschiderea sunt in conflict.

Vina submineaza informatii esentiale pentru adaptare, pacalindu-ne ca intelegem mediul, cand ar trebui sa invatam din el.

O cultura organizationala care permite admiterea si raportarea in siguranta a unei greseli poate sa coexiste cu, sau chiar sa creeze, standarde inalte de performanta” –  Matthew Syed “Gandirea de tip Cutie Neagra”

Coaching in the pocket: Episodul 3 – MEMORIA

By | Blog | No Comments

Memoria noastra este un sistem supus la alterari permanente. In fiecare moment ne amintim, revizuim si integram imagini disparate.

Ne straduim, fara sa vrem, ca amintirea sa se potriveasca cu ceea ce stim in prezent, mai degraba decat cu ceea ce am trait candva.

Cercetari recente sugereaza ca aceasta caracteristica a memoriei poate avea beneficii importante in ceea ce priveste imaginatia noastra. Matthew Syed ne da ca exemplu felul in care toti ne putem imagina ca iesim la o intalnire si bem o cafea cu David Beckham. Pur si simplu, preluam o amintire de la ultima iesire la o cafenea, o lipim alaturi de imaginea lui Beckham si iata-ne impreuna pe terasa.

Sper ca acum este mai explicabil de ce unii dintre noi traiesc cu atata patos evenimente ce nu s-au intamplat niciodata!!!!

Esti cineva sau esti un nimeni?

By | Blog | No Comments

Muncim permanent, acasa si la job, in speranta ca vom fi recunoscuti si vom dobandi un statut aparte fata de ceilalti. Ne dorim cu disperare sa convingem ca suntem speciali.

Suntem invatati de mici ca doar daca reusim sa castigam (bani, premii, autoritate) devenim cineva. Vedem in jurul nostru aceleasi exemple in fiecare zi. Copii fiind, invatam fabula lui Esop care ne povesteste despre nesabuitul, dar talentatul iepure si despre broasca-testoasa, care de-abia merge, dar se deplaseaza chibzuit. Intelegem morala, dar, pe bune, cine isi doreste sa fie broasca testoasa? (Carol Dweck)

Alergam dupa succes,  in toate formele sale, si afisam mereu extraordinara noastra invincibilitate, uneori si in batalii pe care doar ni le imaginam.

Cu lectia invatata, ne e groaza de esec. N-avem forta sa vorbim despre infrangerile noastre si le ascundem in cele mai indepartate cotloane la toate interviurile vietii noastre. Ne oprim doar la performante, stim ca ceilalti au asteptari mari de la noi si nu  putem sub nicio forma sa dezamagim. E clar ca doar succesul ne face sa fim “cineva”.

Stima de sine mult prea mare incurajeaza dorinta noastra de a fi speciali. In fond, ceea ce cautam, constient sau nu, este sa fim chiar “Super Cineva” care sa ne creasca autoritatea, adica sa ne dea drepturi asupra celorlalti.

Intrebarea este, totusi: daca atunci cand avem succes suntem cineva, cand nu avem, cine suntem?

In momentul in care pierdem rezultatele, premiile, autoritatea, devenim nimeni, asa cum suntem tentati sa credem? Mai este ceva intre a fi cineva si a fi nimeni?

Suntem intr-o permanenta demonstratie a talentelor noastre, dovedite in victorii si rezultate, eforturile sunt rar apreciate, antrenamentele adesea ignorate. Ce mai conteaza astazi daca inveti sa joci foarte bine, dar nu inscrii la meci?

Noi vrem sa castigam meciuri, nu sa stim sa jucam bine.  Antrenamentele sunt mult mai putin importante pentru noi.

Problema in fabula lui Esop este ca avem doar perspectiva ori-ori. Ori esti talentat – iepurele, ori te straduiesti – broasca. Stradania in acest caz este apanajul celor incapabili. Ca si societate, spunea M. Gladwell, apreciem in mod natural realizarile obtinute fara efort, punem in umbra ore nesfarsite de munca si esecuri anterioare ce construiesc inevitabil succesul nostru. Vrem sa para ca succesul este natural datorita insusirilor noastre naturale.

Si totusi adevarul este ca numai prin perseverenta poti castiga o cursa.  Cat de important ar fi sa reusim sa fim mai putin protectori cu ego-ul nostru si sa ne gasim puterea sa privim efortul cu aceeasi pretuire ca si succesul? Cat de bine ne-ar fi sa umplem spatiul dintre cineva si nimeni cu fiinte ca noi, care isi permit sa nu fie nimeni, fara a se lupta cu orice pret pentru a dobandi statutul de a fi cineva? Ce armonie ar aduce in relatiile noastre daca a fi cineva nu ar insemna in primul rand a fi mai bun decat ceilalti?

Si mai ales, cat de fericiti am putea fi atunci cand devenim cineva pentru ceilalti, fara sa fim nimeni pentru noi insine?!

Coaching in the pocket: Episodul 2 – RECOMPENSA

By | Blog | No Comments

Eroarea lui “daca – atunci”

O abordare nerecomandata este sa-i spui unui copil in mod explicit ca daca va face (sau nu va face) un lucru, atunci va primi o recompensa.

“Daca iti strangi jucariile, atunci primesti o bomboana”.

Tiparul “daca-atunci” poate constitui un imbold pentru copil catre un tel imediat, insa rareori il inspira catre eforturi de durata (sa repete actiunea cu o alta ocazie).

Uneori avem de-a face cu comportamente intentionat negative care obliga la recomensa pentru a se transforma in normalitate.

Acelasi sistem functioneaza la fel si la adulti, anuntarea unei prime la inceputul proiectului – si oferirea sa conditionata – va orienta atentia asupra obtinerii recompensei, mai degraba decat asupra solutionarii acestuia.

 

Surpriza lui “Acum – ca”

Anuntarea premiului dupa indeplinirea sarcinii aduce mult mai multe satisfactii.

Recompensele sunt mai folositoare si mai placute cand vin pe neanuntate. Ele reprezinta o forma de recunoastere si apreciere ce stimuleaza efortul de lunga durata.

Coaching in the pocket: Episodul 1 – ISPITA

By | Blog | No Comments

Studiile arata ca oamenii care sunt simultan provocati de o sarcina cognitiva solicitanta si de o tentatie cedeaza, cel mai probabil, ispitei.

Daca lucrati la un raport complex care va solicita concentrarea asupra cifrelor si colegii va spun sa alegeti intre o shaorma sau o salata usoara, cel mai probabil veti alege shaorma, daca aceasta va place de obicei.

“Emotionalul (Sistemul 1) exercita o mai mare influenta asupra comportamentului atunci cand rationalul (Sistemul 2) e ocupat” – D. Kahneman “Gandire rapida, gandire lenta”