Gãsesc uimitor ceea ce se întâmplã fiecãruia dintre noi in our daily life: ne dorim cu stãruinţã ceva / pe cineva, o / îl gãsim (din inerţia lucrurilor sau cu un imbold din partea celor din jur), ne bucurãm, consumãm fericirea şi dintr-odatã devine atât de al nostru încât nici nu mai ştim cã este lângã noi, dispare sau, mai rãu, ne încurcã. Exuberanţa pasiunii noastre nu rezistã, se scurge simplu în firesc.
Acest model este aplicabil în familie, la şcoalã, în sport, în dragoste, la job, cãci omul este o fiinţã adaptabilã. Ne adaptãm, adicã nu ne mai bucurãm cu aceeaşi intensitate de ceea ce ni se întâmplã, pânã şi durerea nu ne mai roade aşa cum o fãcea la început.
Sã ne gândim cã ai o raportare complicatã de pregãtit care nu e tocmai ce faci din plãcere. Simţi nevoia sã ieşi la o ţigarã, fumezi mai mult decât de obicei şi, la fiecare revenire, acest Excel (cãci, ne place sau nu, trebuie sã mai Excel-ãm la muncã) pare mai complicat şi îţi e din ce în ce mai greu sã-l duci la bun sfârşit. De ce?
Adesea alegem sã întrerupem experienţele grele pentru cã par de nesuportat timp îndelungat, iar experienţele plãcute le dorim permanente, fãrã a şti cã, la un moment dat, oricât de nemaipomenit ar fi, vom pierde contactul cu fericirea noastrã. Amintirea bucuriei nu ne mai produce o bucurie atât de mare, dar amintirea durerii înseamnã în continuare durere, pe care o vrem diminuatã.
Ar fi ideal sã ne terminãm task-ul greu fãrã prea multe întreruperi de ţigarã (gândeşte-te cât de greu va fi sã reiei activitatea).
E bine sã facem pauzã între lucrurile / acţiunile ce ne sunt dragi, pentru a ne bucura mai mult de ele.
Sã permitem ca surpriza şi imprevizibilul sã intre în viaţa voastrã, astfel vom putea intensifica nivelul nostru de satisfacţie. Este deja demonstrat, cum sublinieaza D. Ariely în „Iraţionalitatea Beneficã”. De ce? Pentru cã previzibilitatea omoarã plãcerea, în timp ce surpriza ne încarcã cu atenţie, bucurie şi progres.
De aceea, e bine e sã lucraţi in proiecte, cu echipe şi oameni care sã vã solicite . Incercaţi lucruri noi, care sã vã facã sã sãriţi la treapta urmãtoare a propriei dezvoltãrii. Nu acceptaţi rutina, este calea sigurã spre dezamãgire şi eşec.
Nu uitati ca fericirea noastrã depinde de capacitatea de a fi în pas cu ceilalţi, împlinirea noastrã are ca reper perspectiva noastrã asupra stãrii de fapt a celor din jur.
Recomandãri pentru manageri şi profesionişti de HR:
Ajutaţi oamenii sã iasã din rutinã, imaginaţi „surprize” care sã schimbe scenariile obositoare de job .
Gândiţi împreunã cu oamenii valoroşi formulele cele mai potrivite pentru a modela carierele lor şi asiguraţi-vã cã sunt permanent expuşi la provocãri care sã îi menţinã deschişi sã înveţe.
Atenţie la echitate! Faceţi eforturi sã construiţi repere sãnãtoase pentru ca oamenii sã se poatã simţi mai împliniţi!
In plus, fiţi mereu primii pe care aplicaţi aceste recomandãri.
