Una dintre cele mai importante provocari este aceea de a gasi un echilibru rezonabil intre “cultura acuzarii” si cea de tipul “merge oricum”. Gasirea de vinovati prea asidua duce la inchiderea oamenilor, iar cea prea relaxata duce la neglijenta.
Un manager care dedica timp deslusirii informatiilor si cauta perspective diferite are un avantaj important. Nu numai ca intelege ce s-a intamplat in fiecare dintre cazuri, ci si transmite un mesaj de incredere catre echipa sa: daca faci o greseala neintentionata, nu vei fi pedepsit.
Intrebarea nu este: “Cine este de vina?”, nici “Unde este linia de demarcatie dintre invinuirea justificata si o greseala neintentionata?” Intrebarea reala este: “Oamenii din organizatie au incredere cu adevarat in cei desemnati sa traga linia de demarcatie? “
Oamenii vor fi deschisi si dedicati doar atunci cand au incredere in cei care ii judeca.
Invinuirea fara o analiza minutioasa este unul dintre lucrurile cele mai periculoase pentru o organizatie. Se bazeaza pe credinta eronata ca fermitatea si deschiderea sunt in conflict.
Vina submineaza informatii esentiale pentru adaptare, pacalindu-ne ca intelegem mediul, cand ar trebui sa invatam din el.
“O cultura organizationala care permite admiterea si raportarea in siguranta a unei greseli poate sa coexiste cu, sau chiar sa creeze, standarde inalte de performanta” – Matthew Syed “Gandirea de tip Cutie Neagra”
